HOTĂR'Î, hotărăsc, vb. IV. I. 1. Tranz. si refl. A alege (între mai multe posibilităţi), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ Tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. Tranz. A stabili, a fixa o dată, un termen etc. 3. Tranz. A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. Tranz. (Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ Refl. A se mărgini cu..., a fi vecin cu... - Din hotar.
Sursă : DEX'98 (13185)  - gall

HOTĂRÎ vb. v. circumscrie, condamna, delimita, demarca, hotărnici, învecina, limita, marca, mărgini, osândi, pedepsi.
Sursă : Sinonime (186830)  - siveco

HOTĂRÎ vb. 1. v. ordona. 2. v. institui. 3. v. stabili. 4. v. convinge. 5. v. alege. 6. v. decide. 7. v. hărăzi. 8. v. orândui.
Sursă : Sinonime (186829)  - siveco

hotăr'î vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. hotărăsc, 2 sg. hotărăsti, 3 sg. hotărăste, imperf. 3 sg. hotăr'a; conj. prez. 3 sg. si pl. hotăr'ască
Sursă : DOR (251755)  - siveco

A SE HOTĂR//'Î mă ~ăsc intranz. A lua o decizie (manifestând interes personal). /Din hotar
Sursă : NODEX (337742)  - siveco

A HOTĂR//'Î ~ăsc tranz. 1) (soluţii) A stabili cu fermitate; a decide. 2) A stabili printr-o înţelegere prealabilă; a fixa prin deliberare; a decide. /Din hotar
Sursă : NODEX (337741)  - siveco